Pentru ca izolaţia termica a unei structuri sa fie perfecta, trebuie sa se evite:
-fisurile;
-punţile termice, care cauzeaza condensul în interiorul elementelor constructive şi pe suprafeţele interioare ale ambientului (mucegai etc);
-pierderile de caldura.

Confortul ambiental este perceput diferit în funcţie de fiecare persoana; în general se considera o temperatura a aerului de 1 8 °C şi o umiditate relativa de 65%. Acestea sunt influenţate şi de caldura pe care corpul uman o cedeaza pereţilor încaperii, care este cu atât mai mare cu cât este mai scazuta temperatura suprafeţei peretelui.

În mod cert, daca peretele este bine izolat, rezulta ca acesta este mai cald, de aceea, "atrage" prin radiaţie mai puţina caldura de la persoanele prezente în încapere, în avantajul comfortului ambiental.

Chiar şi influenţa temperaturii solului este importanta pentru comfortul ambiental. Indispensabil este un bun schimb de aer.

Acesta poate crea o mişcare datorata coborârii aerului rece (mai greu) în apropierea pereţilor reci şi ridicarii aerului cald (mai uşor) în apropierea radiatoarelor, şi datorita pierderilor naturale prin neetanşeitaţile tâmplariei exterioare.

Menţinerea în permanenţa a aceluiaşi tip de ambianţa care se formeaza, este posibila şi datorita capacitaţii pereţilor de a acumula caldura pe care o da un strat de material izolant, pe cât posibil nu mai mic de 4 cm grosime (de exemplu panouri dbx).

Conceptul de "volant termic" sau inerţie termica

temperaturile interioare şi exterioare nu sunt constante pe tot parcursul zilei sau al anotimpurilor. Inerţia termica este proprietatea datorita careia în interior se simt atenuate şi întârziate, variaţiile de temperatura din exterior sau datorita întreruperii încalzirii. În timpul iernii un perete cu inerţie termica mare, înmagazineaza multa caldura în timpul funcţionarii instalaţiei de încalzire, iar temperatura superficiala atinge valori apropiate celor ale aerului ambiental.

Atunci când se întrerupe funcţionarea instalaţiei de încalzire, peretele restituie caldura acumulata şi scaderea temperaturii interne este foarte lenta, garantând un comfort termic optimal.

În timpul verii, în schimb, cantitatea de vapori acumulata de caramizi (înca şi astazi, cel mai bun material de construcţie existent) împiedica încalzirea excesiva a aerului ambiental, pastrând racoarea.

Chiar şi atunci când structura se izoleaza, cu scopul de a avea un confort ambiental optim, exista pierderi de caldura datorate aşa numitelor "punţi termice". Sunt denumite astfel acele zone, unde fluxul de caldura migreaza uşor dintr-o parte într-alta, de cele mai multe ori aceste "punţi de perete" au o rezistenţa termica scazuta fata de cele din jur, zone în care se concentreaza fluxul de caldura care iese şi unde temperatura superficiala a peretelui este uşor mni coborâta decât în zonele învecinate.

Cu atât mai mult, acest lucru se întâmpla daca exista o întrerupere a izolaţiei.

În general punţile termice se gasesc:
- în unghiul a doi pereţi exteriori;
- în zona de joncţiune a peretelui intern cu peretele extern;
- în grinzile pivniţelor, subsoluri, în apropierea unghiurilor dintre perete şi podea;
- în unghiurile dintre perete şi tavan;
- în grinzile intermediare;
- în zonele de fixare a uşilor şi ferestrelor;
- între elementele structurale cu rezistenţe termice foarte diferite, unite între ele;

Din acest motiv, este extrem de important sa se atenueze sau, şi mai bine, sa se evite formarea punţilor termice, luând în considerare şi faptul ca, de cele mai multe ori formarea condensului dauneaza din punct de vedere estetic, constructiv cât şi al confortului ambiental.

Sa clarificam mai bine fenomenele legate de vaporii de apa şi umiditate în general.

Atunci când temperatura este foarte ridicata apa se transforma în vapori, pentru a condensa din nou în caz de racire. În acest mod apa poate penetra în interiorul structurilor construcţiei. Aceasta se poate întâmpla şi prin capilaritate. Urcarea umiditaţii din sol, este daunatoare construcţiei şi trebuie evitata. Panourile dbx ajuta la stoparea acestei ridicari.

Chiar şi vaporii tind sa migreze dintr-un ambient într-altul.

Prin fenomenul de racire se poate forma condens pe suprafaţa interioara a pereţilor care pierd caldura. Pentru evitarea acestui fenomen, nu este întotdeauna potrivit sa se utilizeze fara discernamânt bariera de vapori sau produse cu o rezistenţa foarte ridicata, ci dimpotriva.

O valoare optima a permeabilitaţii la vapori de apa (de ex. cea a panourilor dbx35® şi dbx40®) permite transpiraţia. În schimb o succesiune de straturi cu rezistenţe mult diferite, poate bloca trecerea vaporilor între izolant şi structura conducând la formarea de pungi de umiditate.

Din acest motiv, cele doua soluţii referitoare la problema formarii condensului, se pot rezuma astfel:

- punerea unei bariere de vapori
• este o soluţie de cele mai multe ori indispensabila şi obligatorie, dar criticabila din punct de vedere tehnic deoarece peretele nu respira, adica nu are posibilitatea de a se usca complet, uneori nici macar în timpul verii;

- aranjarea materialelor cât mai permeabile începând de la interior catre exterior;
• este soluţia inversa celei anterioare datorita faptului ca se permite astfel peretelui sa respire din ce în ce mai mult, eliminând prin depresiune vaporii ce penetreaza peretele. Bineînţeles rezolvarea acestei delicate probleme trebuie abordata, pentru fiecare caz în parte cu modalitaţi diferite.